Mulți comuniști, în special marxist-leniniștii și maoiștii, cred că este necesară o revoluție violentă, deoarece burghezia va suprima orice curent comunist care îi amenință puterea. În unele țări, cum ar fi Filipine și India, se desfășoară o revoluție pe scară largă.

Cum poate fi justificată din punct de vedere moral o revoluție violentă? În cazul luptei revoluționare, revoluția violentă trebuie să fie justificată din punct de vedere moral. Trebuie să existe o cauză justificată. De exemplu, dacă un guvern refuză să facă ceva în legătură cu schimbările climatice și acest lucru va duce la moartea întregii vieți organizate de pe planetă.

Sunt revoluțiile reușite atunci când se folosește forța în ele? Folosirea forței, mai ales atunci când este legalizată, ca atunci când este folosită de către corpul conducător, nu face nicio diferență pentru brokerii puterii și este garantată, la fel ca și "revoluția". Sunt revoluțiile violente eficiente? Da, fără îndoială. Pot fi revoluțiile non-violente eficiente? Potențial. Dacă da, anunțați-mă.

De ce să insistăm asupra revoluției violente? De ce să insistăm asupra revoluției violente? "Nu există decât o singură cale de a reduce, simplifica și concentra agonia ucigașă a morții vechii societăți și agonia sângeroasă a nașterii noii societăți, iar această cale este teroarea revoluționară. Un grup de motive se referă la nerăbdarea față de schimbările politice într-o democrație sau republică.

Poate reuși o revoluție non-violentă?

Revoluțiile americană și franceză au fost violente. Non-violența este bună și nobilă, dar nu funcționează întotdeauna. Dacă vă aflați într-un regim extrem de represiv, ai cărui lideri sunt lipsiți de orice simpatie sau moralitate și nu se tem de nicio critică externă, probabilitatea unei revoluții non-violente de succes este practic nulă.

Pot fi revoluțiile non-violente?

Revoluțiile pot fi violente sau non-violente, pot începe în mod non-violent și pot deveni violente. Această distincție, deși este în mod evident importantă, nu este atât de clară pe cât ar putea părea, deoarece ceea ce este considerat violență poate fi controversat.

Ce este o revoluție pașnică?

O revoluție pașnică sau o lovitură de stat fără vărsare de sânge este răsturnarea unui guvern care are loc fără violență. Dacă revoluționarii refuză să folosească violența, se numește revoluție non-violentă.

Ce a spus John F. Kennedy despre revoluția non-violentă?

În 1962, John F. Kennedy a spus în mod faimos: "Cei care fac imposibilă revoluția pașnică vor face inevitabilă revoluția violentă". George Lakey, în cartea sa din 1973 și în Manifestul pentru o revoluție non-violentă din 1976, a prezentat o strategie în cinci pași pentru o revoluție non-violentă.

Care este diferența dintre rezistența civilă și revoluție?

Deși multe campanii de rezistență civilă au obiective mult mai limitate decât revoluția, în general, revoluția non-violentă se caracterizează prin apărarea simultană a democrației, a drepturilor omului și a independenței naționale într-o țară.

Este violența o parte necesară a revoluției?

Așadar, nu, violența nu este o parte necesară a revoluțiilor, așa cum nici majoritatea revoluțiilor nu sunt necesare în sine: ele sunt pur și simplu o modalitate prin care oamenii se descarcă și apoi descoperă că nu au nicio idee despre ce să facă în continuare. Cum poate fi justificată o revoluție? Răspunsul original: Este revoluția justificată?

Care sunt asemănările dintre abordările autorilor față de violență și brutalitate?

Există asemănări semnificative între cei doi autori în analiza lor asupra violenței inerente dominației coloniale și în viziunea lor asupra violenței ca forță purificatoare sau legitimatoare în lupta revoluționară.

Este posibilă non-violența în concepția lui Mao despre lupta revoluționară?

Concepția lui Mao despre lupta revoluționară nu include non-violența, deoarece aceasta ar lipsi mișcarea revoluționară de principalul său mijloc de legitimitate. Cu toate acestea, după cum s-a menționat deja, Mao și Fanon diferă radical în modul în care conceptualizează și prezintă raționalizarea violenței în scrierile lor.

Este non-violența un factor de legitimare a organizației revoluționare?

Astfel, violența este un factor de legitimare pentru organizarea revoluționară. Non-violența nu este o opțiune în concepția lui Mao despre lupta revoluționară, deoarece ar lipsi mișcarea revoluționară de principalul său mijloc de legitimitate.

De ce este violența brutală atât de importantă?

Violența are o semnificație politică din mai multe motive. Două dintre acestea - cu riscul de a afirma ceea ce este evident - sunt dominația violenței ca formă de acțiune politică și faptul că violența este, în cele din urmă, transformatoare din punct de vedere politic.

Este rezistența non-violentă întotdeauna eficientă?

Printre puținele cazuri de rezistență serioasă care nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii (de exemplu, campaniile anti-apartheid), rezistența non-violentă are monopolul succesului. Singura excepție este că rezistența non-violentă are mai puține șanse de a duce la o secesiune reușită decât insurecția violentă.

Este insistarea asupra non-violenței un lucru bun?

A insista asupra non-violenței poate suna ca și cum te-ai aștepta ca oamenii marginalizați să accepte să fie uciși și oprimați. Obsesia față de opinia publică poate duce la stagnare. "Momentul potrivit" pentru schimbare nu vine niciodată.

Sunt mai eficiente mișcările de rezistență non-violentă?

Așadar, deși niciunul dintre cele două tipuri de rezistență nu are șanse de reușită, campaniile non-violente sunt de aproape trei ori mai eficiente - deși succesul poate depinde de anumiți factori. Nu toate tipurile de rezistență sunt la fel, iar circumstanțe diferite pot necesita tactici diferite.

Este non-violența mai eficientă decât violența?

Astfel, non-violența s-a dovedit a fi mai eficientă decât violența în răsturnarea regimurilor represive și în rezistența la ocupația străină. Mai important, este capabil să dea roade pe termen lung.

Există o spirală a violenței strategice în revoluție?

Această spirală a violenței strategice nu este doar o posibilitate teoretică: unele dintre cele mai importante lucrări empirice privind revoluțiile arată că este tipică pentru mediile revoluționare.

Ce este adevărat în cazul majorității revoluțiilor din trecut?

În trecut, majoritatea revoluțiilor erau non-violente, dar de la sfârșitul Războiului Rece au devenit mai violente. c. Revoluțiile tind să fie violente, deși unii susțin că au avut loc și revoluții non-violente. d. Revoluțiile sunt de cele mai multe ori violente atunci când etnia este la baza disidenței împotriva regimului.

Ce tip de revoluție este cel mai adesea asociat cu violența?

Revoluțiile sunt cel mai adesea însoțite de violență atunci când etnia se află la baza disputelor cu regimul. c. Revoluțiile sunt cel mai adesea violente, deși unii susțin că au avut loc și revoluții non-violente. 10. Se afirmă că revoluția iraniană din 1979 și revoluția egipteană din 2011 sunt exemple ale cărui model de revoluție?

Ce sunt spiralele de conflict în sociologie?

Spiralele conflictuale sunt cercuri vicioase de incertitudine, teamă, lipsă de informații, stereotipuri, comunicare insuficientă și un lanț nesfârșit de antagonism reciproc (Pruitt et al., 2003, pp. 96-100). În concluzie, accentul analitic al activității psihologului social rămâne pe subgrupurile sociale.